Realism

Sînt departe de oameni,
Mi-e teamă să nu ucid
Cu dorul din mine
Tot ce mi-a mai rămas:
Singurătatea.

Sînt departe de oameni,
Îmi doresc măcar o dată
Să pot privi în oglindă
Fără să simt chinul
Obișnuinței.

Sînt departe de oameni,
Tic-tac-ul karmei mă obosește,
Ochii mă dor
De-atîtea zile și nopți
ÃŽmpletite.

Sînt departe de oameni,
Vreau să-mi dorm
Bătăile inimii,
Cîte-au mai rămas,
Să visez mereu altul
Chipul tău, Singurătate.

Bucuresti 1997