O umbră de-mpăcare
Se așterne-acum
ÃŽntr-un vis celebru
ÃŽntr-un joc nocturn

Nimeni nu cunoaște
Viața de apoi
Dar se zbat într-una
Și n-au loc de noi

Un instinct mecanic
Mă indeamnă acum
Să-mi revărs pe foaie
Stilul meu nebun

De ce privim în gol
Și nu luăm măsuri?
De ce clădim nimicuri
Și mâncăm lături?

ÃŽn mii de vise albe
Și gânduri mărețe
Reclădim pelinul
În mii și mii de spețe

ÃŽn jocul meu haotic
De cuvinte grele
V-am redat integrul
Unei minți celebre

V-am dispus în axe
Le-am depus în nișe
Ideile sihastre
Pe zeci de mii de fișe

Poate pelinu-i acru
Poate amaru-i dulce
Noi gustăm din viață
Confuzi acum de cruce

De ce-o idee amplă
Redusă totuși, zice
C-am avut ce spune
Dar mă lasă rece

Am să opresc cuvinte
Rostite în neștire
Regăsite-n acte
Așezate-n șire

Mulți au zis în urmă
În versuri și în proză
Că viața e o joacă
Cu o regie roză

Nu citi în haos
Cuvinte de pe foaie
Înțelege bine
Că nu-i o simplă ploaie

Am să scriu acuma
Pentr-un final funebru
Cuvinte aruncate
Căci mă simt celebru...

Onu Cosmin 21.05.2004