Vorbe mai dure,vorbe mai dulci,
Vorbe în vânt,vorbe adânci,
Exprimări elocvente,
Triade demente,
Critici despre sensul nimicului,
Interpretări ce dau suprafață adâncului,
Teorii...
Doar cel ce-și lipește fruntea de cer
Și toate îi trec prin osul său stern,
Rugând încet și încolțit de patimi
Scrie zâmbind suspine și lacrimi,
Doar el știe unul ce luptă a dus
Să-ngenunchieze,simțul în cuvântul scris,
Să lipească cerul cu tării înalte,
De pământul sterp obișnuit cu fapte,
Cu mâna în lut,cu ochii în stele,
A modelat iubind o lume-ntre ele
El este cel ce strigă acum:
Nu croiți în mine un altfel de drum,
Cu rimă sau fără, cu sens poate nu,
Nu-mi criticați iubirea și nu mă iubiți postum!