O partidă de pescuit
cu fir întins
la capătul lui
sufletul
se zbate agonic
în nada acului
mulinezi cu disperare
lași piedica liberă
te forțezi
din toate încheieturile
transpiri
picioarele-ți tremură
ca o piftie ținută între degete
lupți încrâncenat
când ripostează
ca un cal sălbatic înșeuat prima oară
dai fir liber
îl obosești
dar sufletul se împotrivește
știe că apropierea de mal
nu este o salvare de la înec
ci doar o închisoare pe viață
prinsă-n minciogul
altui suflet pescar...