agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ ​primul manifest al bucolismului etilic sau al etilismul bucolic, vă rog să mă credeÈ›i că nu mai È™tiu nici eu ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-07-17 | | Într-un sat pe-o ulicioară străjuită de copaci, Pe o prispă din lut galben odihnea un bătrân baci. Tot trăgând dintr-o țigară, la mioare se gândea Și din ochii lui albaștri începea a lăcrima. Cu mai multe veri în urmă, într-un august se-ntâmpla Ca bătrânul baci de-acum să își piardă turma sa . Ceasul rău dori atunci într-o mlaștină s-aducă, Pe mioarele lui blânde, fără milă să le-nghită. Sta cuprins de agonie lângă mlaștină bătrânul Privea-n mlaștină cu milă, nu îl ajuta niciunul, Nimeni nu era acolo ca să vadă tragedia, Singur căuta putere pentr-ași stăpâni mânia. Parcă-ar fi dorit și dânsul ca în mlaștină să intre, Să fie lângă mioare și din fluier să le cânte. Dar îl luase amețeala, totul parcă se-nvârtea, Chiar și mlaștina urâtă o vedea cum se rotea. De atunci rămase baciul singur să îmbătrânească Lâng-o uliță frumoasă, chiar în casa părintească, Unde-acum pe o prispă din lut galben se-odihnea Și, trăgând dintr-o țigară, la mioare se gândea. Sta pe prispa din lut galben și privea spre ulicioară, Ca apoi el să privească la tot ce îl înconjoară: Privea gardul, privea casa și grădina o privea, Iar c-o oarecare mâhnă sus pe dealuri se uita. Undeva, în depărtare, chiar la margine de sat, Zărea mlaștina urâtă și-o privea-ndurerat. Nu avea ce să mai facă, asta fuse soarta sa, Ca acum, la bătrânețe, să-și dorească moartea. După câțiva ani de chin, în singurătate, Într-o zi-i intrase-n casă mult prea așteptata moarte… Și pe-o uliță frumoasă, ea îl duce la mormânt, De pe margine copacii șuieră bătuți de vânt…
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate