agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 528 .



Povestea baciului
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [addriann ]

2008-07-17  |     | 





Într-un sat pe-o ulicioară străjuită de copaci,
Pe o prispă din lut galben odihnea un bătrân baci.
Tot trăgând dintr-o țigară, la mioare se gândea
Și din ochii lui albaștri începea a lăcrima.

Cu mai multe veri în urmă, într-un august se-ntâmpla
Ca bătrânul baci de-acum să își piardă turma sa .
Ceasul rău dori atunci într-o mlaștină s-aducă,
Pe mioarele lui blânde, fără milă să le-nghită.

Sta cuprins de agonie lângă mlaștină bătrânul
Privea-n mlaștină cu milă, nu îl ajuta niciunul,
Nimeni nu era acolo ca să vadă tragedia,
Singur căuta putere pentr-ași stăpâni mânia.

Parcă-ar fi dorit și dânsul ca în mlaștină să intre,
Să fie lângă mioare și din fluier să le cânte.
Dar îl luase amețeala, totul parcă se-nvârtea,
Chiar și mlaștina urâtă o vedea cum se rotea.

De atunci rămase baciul singur să îmbătrânească
Lâng-o uliță frumoasă, chiar în casa părintească,
Unde-acum pe o prispă din lut galben se-odihnea
Și, trăgând dintr-o țigară, la mioare se gândea.

Sta pe prispa din lut galben și privea spre ulicioară,
Ca apoi el să privească la tot ce îl înconjoară:
Privea gardul, privea casa și grădina o privea,
Iar c-o oarecare mâhnă sus pe dealuri se uita.

Undeva, în depărtare, chiar la margine de sat,
Zărea mlaștina urâtă și-o privea-ndurerat.
Nu avea ce să mai facă, asta fuse soarta sa,
Ca acum, la bătrânețe, să-și dorească moartea.

După câțiva ani de chin, în singurătate,
Într-o zi-i intrase-n casă mult prea așteptata moarte…
Și pe-o uliță frumoasă, ea îl duce la mormânt,
De pe margine copacii șuieră bătuți de vânt…


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!