Neant



Neant în ochii lui se-așterne
Băiat speriat de umbra sa...
Dogoare-n el temeri eterne
Învolburate străzi adânci

El se coboară din înalt
Privind trăirea-n joasa-i față
Când singur află gandul rece,
Îl trec fiori cât pentru zece

Of Adrian, suflet de ceară...
Te joci cu scânteieri aprinse,
Întreaga lume se înfioară
Căci pleci pe căi neatinse.

Un gemet noaptea se ridică
Iar patul lui scrâșsnește
Oglinda din perete pică
Când ochii goi îi întâlnește