naturalețea plecărilor tale nici măcar nu mai ridică întrebări. așa se pleacă - pasul adânc înfipt în inimă și ochii mâinile la spate ca fetițele cuminți. nu te întreb unde pleci sau de unde vii. după-amiezile după-tăcerile după-gândurile nu-și mai găsesc locul aici când toate lumile se închid cu tine. singura ieșire e propria-mi plecare. nevoită. neapărată. și dincolo de ea naturalețea tuturor începuturilor…