Și va veni la mine, o singuratcă
lipsită ca o cutie goală de suc.
M-am amăgit crezându-mă fericită-
gândurile mele s-au ascuns.
Am căzut printre morți și răniți
eu, singure eram prafu de pușcă...
pădurea din cenușă,
sicriul în care mireasa schelet
ardea printre poze.
Lumina e albastră și rece-
pe morți îi chem in fiecare noapte,
pe masă le-am pregătit un ospăț...

Lumea te învață doar să urăști!!