Nu am sens
Singur
Mă învîrt în gol
Singur
Singur n-are rost
Nimic n-are rost

Degeaba e Universul atît de mare
Dacă sînt singur

Mi-e dor de dor
Respir ca să continui ce?
O ieftină și temporară nemurire?


E destul loc in mine pentru doi

Lumina intră-n mine
Dar acolo se vede
Doar negrul absenței

De la mii de stele
Primesc darul lor de raze împachetate
Cuante în dar
Găsindu-și în mine hotar
ÃŽn zadar
Sînt singur


Forma nedefinită a golului meu
E elastică
Se mulează pe nenumăratele
Potențialități
Își așteaptă împietrirea
Fericirea

Ah
Sînt singur
De tot

Locul de lîngă mine
O simplă reflexie a celui din mine
Stă veșnic călduț
Și gol
Echilibrul termodinamic
Ocolește locul veșnic călduț de lîngă mine
El nu se răcește niciodată

Ah, de-ar fi fost rece sau in clocot
Dar pentru că nu e nici rece nici in clocot
Eu fierb în suc propriu
Și am început să mă dizolv într-o zeamă fără gust
Căci nimic n-are gust
De unul singur
De unul singur
Nimic n-are gust

Vreau să gust din nesingurătate