Un domn pierdut in lumea lui
Si-o doamna… nu mai stiu a ciu
Treceau prin viata lor… hai – hui
Ai nimanui, dar totusi cui
Erau sortiti sa fie ? … cui?

Si intr-o zi, intr-un vacarm de nedescris
Cu acte multe si mult stres
Si cu nevoi de ne-inteles
Ei s-au trezit ca se iubesc
Si tot mai mult si tot mai des.

Si azi un pic, maine mai mult,
Si azi un zambet, maine un sarut
Au inteles… domnii cei doi
Ca “suntem noi”.

Si dragostea e lucru mare
Nu e un joc cu doua zaruri,
Si nu-ncercati sa-I judecati
Ca veti fi si voi incercati...
De-o dragoste enorma, dulce
Ce-o sa-o purtati la gat ca o cruce
Sfanta, cu taina si cu har
De nu o simti… nu ai habar.