Iată a venit și –o criză
Târâind a ei valiză
S-a oprit la poarta noastră
Și-am privit-o ca o proastă ..

Că era cam cenușie
Cu privirea ei sașie
Ș-avea un picior de lemn
Iar pe față doar un semn.

Iar mânuța ei osoasă
Mi-arăta neputincioasă
ÃŽn spre banca cu bancheri
Ce-avea bani, doar până ieri

-Nu-mi pasă mie de ei ...
De bancherii mititei
Însă criza fioroasă
M-a atras afar’ din casă

Arătându-mi mulți șomeri
Oameni răpuși de înfrângeri
Arătându-mi sărăcia
Ce străbate România

-Fugi d-aci criză șireată
Nu mă sperii cu-a ta faptă !
Că tu nu poți să omori
Ale omului comori .

Că orice om are speranță
Iar în suflet și credință
De muncit are voință
Și mai are și putință

Mulți români sunt înțelepți
Iar în fapte foarte drepți
Crezi că-ți faci tu cuibușor
Unde omu-i muncitor?

-Fugi de aici tu criză proastă
C-am trecut în viața asta
Prin vremuri ce-au fost mai grele
Și n-am făcut temenele !

Așteptând para ce moale
Să ne cadă la picioare...
Fugi tu criză fugi acum
Până n-am să te sugrum !