Miroase-a vară pe alei,
A frunze obosite de mișcare.
ÃŽn tei vor fi explozii
De arome și culoare,
Cireșele vor deveni cercei.

Se pregătește câmpul
De maci să se aprindă.
Ca jerbe de scântei
ÃŽn noapte licuricii,
Pe spini de trandafiri,
Plutind or să se prindă.

În întuneric coruri,
De greieri fără tihnă,
Vor concura tenace,
Þânțarii și căldura.

O moarte parfumată
Ascunde-n crini natura.
Lăsând la întâmplare
Ce suflet să cuprindă.

Hipnotizat e omul
Cuprins de-aceste toate.
Mai vesel, fără țintă
Și fără de motiv,

Mai altruist încearcă
Să fie și socoate,
Că e ceva în juru-i,
Ce-l face emotiv.

E vară peste raiul
În care viețuiește.
Un nod în gât, de bine,
Îl lasă-adesea mut.

În jurul lui se schimbă
Decorul ne-ntrerupt,
Prin zâmbet și tăcere,
Uimit, se primenește.

ÃŽn lacrimi de iubire ,
Vor înota iubiți,
Visând că-i altfel viața,
Iar ei sunt fericiți.

…

Parcă nicicând pe plaiuri
N-au fost atâtea flori.
Din meri și din cireși,
Cad nesfârșit ninsori.