O, ce crudă soartă!

Nu suntem așa de proști,
Precum ni se pare,
Mai degrabă suntem lași,
Și ne dăm cam mare.
Și nici hoți n-am fi cu toții,
Dar prea multă răutate.
Nici săraci mai mult ca alții,
Care n-au nici libertate,
Dar o hibă mare avem,
N-am păstrat valoarea,
Mai degrabă o exportăm,
Slabă-i cercetarea!
Nici uniți cum s-a cântat,
Nu am fost vreodată,
Și prea mult ne-am lăudat,
O, ce crudă soartă!
Să schimbăm viața de acum,
Cât nu e păcat,
Căci am început un drum,
Prea multe am scăpat.
Parcă-ar fi ultimul ceas,
Și nu e permis,
Cu speranța am rămas,
Și cu ce s-a scris.
Vorbe goale spuse,
Multe sunt ispite,
Prea multe promise,
Și neisprăvite.
Cum să le discerni?
Dacă n-ai credință.
Și cum să le cerni?
Dacă nu-i voință.
Să ne strângem roată!
Cu multă iubire.
Pentru-o bună soartă,
Cu multă simțire.
Poate o vrea Domnul,
Să ne mântuiască,
Să începem anul
Cu pace sufletească.