Totul ați premeditat

Bietul om, bietul țăran,
Azi se dă pe el un ban,
Pe un muncitor vreo șase,
Dacă are multe clase!
Dacă are mai puține,
Treaba lui, trăiască bine!
Nu mai spun de moșneguți,
Unii zău, sunt chiar drăguți,
Dar degeaba, n-au valoare!
Și nici mare căutare,
Alte specii, alt rase,
Care au înalte clase,
Sunt astăzi pe treapta mare,
Sunt la mare căutare.
Ne zâmbesc, sunt în tendinți,
Și ne arată frumoșii dinți,
Cu implanturi, și tratați,
De la Dumnezeu lăsați.
Observ de vreo câțiva ani,
Pe ăștia se dau mulți bani,
Ne arată zilnic dinții,
Ãștia-s domnii cu pretenții.
Lefuri ca în occident,
Alții n-au azi niciun cent.
Nici egali nu putem fi!
ÃŽngerii nu sunt stafii,
Toate sunt orânduite,
Dar de om nesocotite.
Și s-a întrecut măsura!
Minciuni multe spune gura,
Păcăliți și înșelați,
Foarte des manipulați,
Mulți căscați și idioți,
Parcă n-am fi toți netoți.
Să înghițim gogoși dospite,
Care sunt numai ispite,
În mormânt s-a dus nea Nicu,
Îngropat doar cu ilicu’,
Unde-s multele averi?
Când mințeați de Primăveri?
Vilele de prin Neptun?
Voi ați tras tun după tun.
Că avea clanță de aur!
Și voi cap doar de balaur.
Rușine dar să vă fie!
N-o să fiți decât stafie,
Fără suflet ați gândit,
ÃŽntocmai ca un bandit.
Totul ați premeditat,
Legile schimbat în stat,
După plac și interes,
La popor aducând stres.
L-ați înnebunit săracul,
Făcându-vă vouă placul.
Numai naiba v-a îndemnat,
Pe țăran l-ați terminat.
Prin mârșava comportare,
Zâmbind doar ca arătare.
Nu-i un zâmbet sufletesc,
Are în el ceva drăcesc.
Þăranul doar chinuit,
Oropsit și suduit,
Așteaptă îngropăciunea,
Pe limbă amărăciunea.