Atat de tanar, efemer
Si visator de dulce,
Apoi sarman si auster
E omul care plange...

Atat de multe vieti a fost
Si inc-o sa mai fie
Doar pentru el un singur rost:
Iubire-n vesnicie

Pe toate le-a-nvatat mereu
Si toate-or sa-l invete
Ca intr-o lacrima de leu
Se-ascunde si tristete...