am lacrimi ce curg pe fața altei femei
gata să-i vindece ridurile inflamate
de toate invidiile domestice

otrăvit de propriul meu anotimp
mă transform din nou în cuvinte
cuvintele se întorc unele în altele
unghiile tale cresc pînă la măduvă

la capătul acestei prefăcătorii
niciun sentiment omenesc
nu se supune timpului
o bucată de cer se va rupe
să acopere minciuna și locul
unde aceasta clocește alte minciuni

aroma cărnii tale lipită de cerul gurii
ca un animal la pîndă

sînt regele acestei zile
lumina mă găsește cu greu
în ferestre se face ziuă

încă îl mai aștept pe cel întors
să-l pot întreba ce a văzut