Am întâlnit demult un înger
Cu suflet de piatră
Si ochi ca de sticlă.
Era atunci un om,
Nemuritor în mintea mea,
Dar el voia
Ceva ce nimeni nu-i putea da.
Cu suflet de zeu,
Și inimă de leu,
Credea ca poate avea
Ceva ce nu era.
I-aÈ™ fi putut da nemurirea mea,
Mi-ar fi putut da inima.
Așa s-a stins el,
Omul cu suflet de zeu,
Și inimă de leu…