Daca Dumnezeu s-ar uita in sufletul meu
I-ar trebui toata forta Sa Divina ca sa-Si poata stapani o lacrima care I-ar inunda obrazul
Daca un diavol mai semet ar incerca acelasi lucru,
ar izbucni in plans, mi-ar saruta mainile
si ar recunoaste ca iadul nu mai are nimic sa ma invete despre suferinta
Dar nici Unul nici celalalt nu indraznesc sa se atinga de mine, Pentru ca In inocenta, nevinovatia nestiinta si imperfectiunea Mea,
I-am cunoscut pe amandoi,
I-am combinat despartit, si comasat iarasi,
I-am spovedit unul altuia, I-am facuct sa se caiasca pentru ele.
Nici unul nu mai are curajul sa faca ceva.
Au inventat liberul arbitru pentru a ma invinovati doar pe mine pentru pornirile lor,
si m-au lasat singur pe lume ,
de parca nu am fi crescut impreuna, la aveeasi berarie din coltul steazii,
si nu am fi invatat impreuna sa spargem geamurile vecinilor cu pietrele vinovatiei noastre.
ii cer scuze lui Dumnezeu pentru pornirile mele Dionisiace, si ii promit ca nu mai fac
El imi zambeste ironic, si imi zice: "vedem noi.... Mai incolo..."