și eu și tu ca două praguri
cum trece vremea peste noi
întotdeauna înainte
și niciodată înapoi

și tu cu mâinile acelea
ce par frumoase și cuminți
scriind pe pielea mea înscrisuri
în genul soarelui cu dinți

și eu în acte fata mamei
a ta, de fapt, de-aici-nainte
c-un pic de spaimă greu ascunsă
c-am să te pierd printre cuvinte

și noi întruna făcând planuri
doar comandăm aceleași oști
să ne iubim în ciuda lumii
total și aspru ca doi proști