În bezna încremenită,
Brațele subțiri cu putere
Se-nlănțuie-n dorință.

Grele, pleoapele lui visează pe fruntea ei
Copilul niciodată născut.
Clopotul lin le-a cutremurat pieptul,
Apoi a tăcut.

Pe cer, în luntre de argint se leagănă
Lacrima lui.
Crengile goale-i învăluie.

Bâjbâind pe treptele sufletului,
ÃŽn umbra lor se stinge
Vocea de aur a îngerului.