ăîâșțÎȘÞ
Din noianul gândurilor tale
neînțelese jocuri
de lumini
de umbre
de rătăciri fugare
ajung aici
la mine
unde paradisul
imaginat de noi
în miezul unei ierni
cu vise-naripate
s-a destrămat
asa cum se destramă orice vis
în zori
la primul cântat de cocoși
Nu pot să cred
cum a putut inima ta
în sufletul meu
să încolțească
un apel
permanent ocupat
de dor
Orgoliul
de care vorbești tu
nu se află la mine
cuvintele mele
nu sunt poleite
cu miere
ele cântă
ce tu nu ai înțeles
deconectându-te
de la sufletul meu
pustiit
și încarcerat
de tine
în clipa
lipsită de tact
și de noroc