Mângâie-mi suspinele cu privirea ta
Și alungă noaptea cu
Amândouă mâinile tale.

Te văd prin umbra lacrimilor
Care își unduiesc valurile în ochii mei
Și îți scurg imaginea cu clipirea sărată.

Nu știu cine ești cu adevărat,
Un monstru frumos
Ori un prinÈ› fermecat,
Sau poate doar un simplu trecător –
Trecător la pas, încet, prin viață –
Dar vreau să te visez
Și să te închid într-o picătură de cerneală.

Așa că mângâie-mi suspinele cu privirea ta
Și întinde mâinile, prinde-mă
Ca să alergăm împreună spre zorii de zi…