În toamnă culoarea ce arde în frunze
Agonic se prăbușește, în dansul cu ploaia,
Peste ai tăi ochi și ale tale buze
Și jocul se schimbă, se schimbă în mine,
Te schimbă, te stinge, te-aprinde
Și lumea ce vine
Aleargă, te cuprinde, îți șoptește cuvinte,
Te prinde în horă,
Dansează cu tine
Și ploaia dansează cu frunzele moarte
Și șoapte și voci și suflete sparte,
Priviri înghețate – pe chipul tău se adună,
Iar lumea, lumea nebună
Dansează cu tine
Și strigă și sună
Din clopotul vieții a toamnei cântare
Te-aruncă spre mine,
Tu vii și îmi pare
Că cerul e viu și viața o floare…
Iar tu te apropii și-otrăvești agonia,
Înaintezi cu pașii tăcuți,
Mă faci să vreau să visez că-i un vis,
Dar sunt trează
Și ceasul sună – sună chemarea – sună destinul,
Sună, visează –
E viața, e moartea?
Nu mai contează
Când ești lângă mine.
Și lumea dispare,
Dispare, se stinge,
Ploaia se-aprinde
Și frunzele ard…
Ard culoarea din tine!