mă privești
ca pe un animal de pradă
aruncat în pragul casei tale

suport această mutilare
cu un gînd strivit în gol

ce să fac
viața-i doar o porcărie simplă
un act de nesupunere
de care să-mi aduc aminte

* * *

mă abandonez în propria-mi lacrimă
exersez arta supraviețuirii în genunchi

semnul nopții suflă fără încetare
plînsul repetă gîndirea inimii
ca dovadă
ea dă naștere tuturor viselor

pelerinaj de umbre
prin culoarea unui fluture

un tremur ușor
ca și mirosul unei femei

toate acestea doar într-o clipă

cealaltă clipă vine cu o altă mireasmă
cu un alt surîs
cu o altă lumină

* * *

himera de la miezul nopții
vulgaritatea ta s-a înfiripat
pe putreziciunea senzației de cald

văzul auzul mirosul
cum ar fi printre altele multe
înălțarea arborele pasărea
mirajul contrariilor

fără îndoială ispită

* * *

iată-mă vită de povară
cu dinții gălbejiți
rătăcind printre fire de iarbă

cuvinte mă calcă în picioare
trupul mi se desprinde de trup
istovit

* * *

nefericit în fiecare noapte
constat că
m-am născut cu o ură indiferentă
plîngînd de nepăsare
într-o ghemuită dorință
de a dormi în pămînt