Din vina ta, iubite,
Eu m-am pierdut cu firea;
Acum toti zeii mei coboară:
Renaște amăgirea.

Cu tot ce apa Lui strivește
Se duce amintirea,
Și-n umbra salciei ce crește
Crucific despărțirea.

Inevitabil, îți plâng calea
Ce tu ai închinat-o mie;
Iar luna ce-mi e lumânare
Veghează viața-mi din sicrie.

Și mă topesc în caldu-mi sânge,
Iar gând de mântuire n-am.
Cu toate acestea voi răzbate
În viața morții fără ban.

Acum toți zeii mei coboară,
Eu m-am pierdut cu firea.
Din vina mea, iubite,
Renaște amăgirea.