în somnul acesta pe care
noi toți îl jucăm separat
femeia pe scenă tresare
zăpezi scuturând din bărbat

ard stâlpii sau viii țin luna
pătrunsă cu sex de beton
jertfindu-i cu zâmbet cununa
aplaudă zeu-n balcon

aprindeți lumina
dărâmați strapontina
strig extaziat
în garderobă s-a golit oceanul
de ploi de spermă și scuipat

în țara aceasta de teatru mimat
în cămin cultural
vânzătorul de bilete
cască-nchide pleac-acasă
este singurul normal

o altă seară altă cheie
îngenuncheat ca în tranșee
iubește încă o femeie
rămasă-n perne cu migrenă

și beată lumea-i ține trenă
născând copii artiștilor