În sfârșit scriu.
Încerc să mai rup o pagină, din mine, cel putin...
Îmi doresc să pot, dar mi-e frică că dacă aș face-o m-ar durea.

Am greșit.
Mi-e rușine. Am scris, nu m-am putut abține, cu mâna altcuiva.
Văd o Străină, mă ține de mână, nu pot să dau drumul...

Mi-e frică că am murit.
Poate doar am adormit. Asta-i! E un vis urât!

Se făcea că...
Toate sunt la fel, nimic nu se schimbă.
Tot ce pare mic, efemer, s-a întins la infinit.

Nu poate fi visul meu, nu s-a nscut odată cu mine.
Poate e al Străinei.