Apuc să văd la răsărit
Si apuc sa vad iar la apus
Un soare crud si oare
Nu i saturat de ritmul lent
Impus din start?

E ritmul ce conduce totul
In liniste, in zgomot ,in tot locul.

Asemeni melcilor intr o livada,
Traim in lumea noastra hâdă.
Iar fiecare faurim in jurul nostru
Un univers de oase al trupurilor noastre.

E crunt destinul ce-l purtam
Deznodamantu-i comic.

Dezordinea ne guverneaza-n toate
Iar ordine gasi-vom numai in linistea ce-i peste toate
Cenusa calda a inimilor noastre va fi mormânt de catifea
Celor ce vin spre a se naste pe ritmul lent ca moartea mea.