Mă bate tainic gândul când crucile se sting
Și prin deșeuri oarbe sulițe se-nfig.

M-apasă craniul ceții cu-un munte de venin;
Închin răscoala morții: nici Raiul nu-i senin.

Nirvana e departe, în jur se-nfundă vidul,
Nici zările din vise nu contenesc sfârșitul.

Un viciu apocaliptic răzbește printre noi:
Păcat -lumina noastră orbește prin gunoi.