timpul își deapănă secundele monoton
în tăcerea funebră activitatea misterioasă a gândurilor scurtcircuitează lanțul tensionat al simțirii

veriga iubirii cedează cea dintâi undeva între compasiune și ură
incompatibilă cu rațiunea încercarea de a experimenta această potențialitate incontestabilă zgândăre dureros

intuirea certifică absența momentană a lui
a sentimentului imposibil de definit dar momentul se lăbărțează învăluindu-ne întreaga existență

ochii se pitesc în spatele unei unduiri neclare lichide
inima bate intermitent sub învelișul glacial
e ritualul dramei zilnice