ÃŽnvolburat
în aceasta colivie de sânge
împrejmuit de sunete și de culori
aud gemetele nisipului înălțându-se
văd furtunile pregătându-se
de îmbrățișare

patria mea nu-i pământ însetat
nici arbori plecați spre rădăcini
patria-mi sunt brațele-ntinse
către lumină

bea-mi laptele mamei pământule
și lasă-mi doar albul său în palme.