Așadar privesc prin geam
La lumea de afară.
Îi văd și le simt pulsul,
Respir și repudiez,
E primăvară.

Nu-mi place ce trăiesc.
Acum totul e specios
Și grandios de dezamăgitor.

Refuz să îmi păstrez un suflet muritor.

Prin urmare,îmi îndrept privirea
Și învăț să-ascult
Cum se cântă armonia
Unui puls neprefăcut.

Ascult...

Și vremea-i potrivit de rece
Incât să mă trezescă,
Iar oamenii-s destul de treji,
Incât să n-amorțească.

ÃŽncerc a citi cuvinte
Încă netipărite.
Aud culori vorbind în șoaptă
De vise părăsite.

Dacă-am să vreau să mă trezesc
Mă voi scula acum,
Să beau un ceai si să am grijă
Ca focul să nu transforme totul în scrum.

Privesc să văd,
De sunt doar eu
ÃŽn lupta ce o duc.
Încerc să dezleg nodul mândriei
Ce mă strange de gât.

N-am încetat să-ascult.