Nori de plumb aleargắ repezi ,ca mânaÈ›i de un blestem
Ploaia bate-n ropot geamul,desfrunziții arbori gem
Fulgere brắzdeazắ cerul în sinistrele culori
Spre meleguri însorite ,zboarắ ultimi cocori.

Vântu catắ-n drum opreliÈ™ti, printre crengile uscate
Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape
VrắbiuÈ›e solitare ameÈ›ite de furtunắ,
Se ascund prin È™uri, prin poduri,lupi-n haite se adunắ

Frigul îți pắtrunde-n oase, întunericul apasắ
Doamna nopÈ›ii È™i-a veciei își ascute vechea coasắ
PresimÈ›ind venirea morÈ›ii câini urlắ a pustie
Sufletul se-nalÈ›ắ-n ceruri ,mama, nu mai este vie.

Plâng pe piatra rece mamắ ,bucuriile apuse
Mângâerile duioase, pentru totdeauna duse
Pe cắrarea vieÈ›i scurtắ ,farắ patắ,farắ vicii
Mi-ai fost salbắ de luminắ È™i izvor de sacrificii

Plâng ca sắ descarc durerea pe natura desfrânatắ,
Biet strop aruncat de valuri, într-o mare agitatắ
Plâng ca sắ descarc durerea, pe È™tiinÈ›ele aride
Ce-au gắsit perfecÈ›iunea ,doar în arta de-a ucide.

Milioane de ființe port stigmatul morți-n frunte
Negắsind între È™tiinÈ›ắ È™i-ntre boala lor o punte.
Milioane de morminte ,mame, fraÈ›i ,surori,acuzắ
Se alocắ pentru moarte ,pentru viaÈ›ắ se refuzắ.



1983