stai adunat lângă celelalte povești lumina taie roșiatic finalul
nu știu nimic despre soare și alte mărunțișuri cu zâmbet
pe toate le învârt prostește în palme ca pe-o veche pereche de cărți
din care nu ies niciodată destine valabile



într-o zi o să iei colțul acela de viață stabilă să-mi lovești craniul prelung și lucios
să simt zdruncinat cum îmi storci de sânge memoriile
și le lași să se zbată uscate pe podeaua tristeților mele

prea târziu o să știu că angoasele mi-au furat nepăsător tinerețea
cu găleți tiptil adâncite
în inimă