ascultă cum geme
și cât de greu respiră
pământul acesta pe care calci

ascultă cum se tânguie
când sărută talpa piciorului tău
și cum vibrează
când iarba îți atinge glezna
când floarea îți mângâie pulpa
când roua îți plânge obrazul
când fruntea-mi îți umbrește tâmpla

simte-i formele
ce-ți îmbracă trupul
vizibile urme adânci
și nu-l umili
ci sărută-l
căci brazda lui
este aratî cu piciorul tău
iar timpul și lacrima
nasc pietre și visuri
pe care se sprijină cerul
de frunți nedormite
de muzica nopților
de visul nebun

ascultă
cum geme
și cât de greu respiră
pământul acesta
care sunt eu