As vrea sa fiu
calator fara identitate
iar singura mea preocupare sa fii tu.

Sa-mi fii singura nava
a singurului calator,
indrumatoarea mea
printre sicriele cu aspect de iceberg.

Sa pot naviga fara grija furtunii
stiind ca acolo, undeva, tu,
veghezi asupra directiei ce o urmez,
actionand acolo unde eu nu pot actiona,
dar nici o data peste vointa mea.

As vrea sa fiu
calator fara identitate
ca sa nu las nici o dovada de existenta
in urma mea,
ca nimeni sa nu-si aminteasca de mine,
nici de rele
si nici macar de cele bune.

As vrea sa fiu ca firul de iarba
ce se usuca toamna
si ce renaste primavara mai vioi,
doar pentru a putea da vina mortii mele
pe coasa.

Fiind om,
nu pot se atribui vina mortii mele,
cand inca traiesc,
decat mie.

Lipsa identitatii
m-ar fi salvat de la moarte.