ÃŽn coltul meu de chihlimbar
unde numai bivolul mai dormitează
cocotat în piroanele
sirului neamurilor sale
colosale trecute prin jar,
Murind în murirea mea
râncezesc strivindu-te pe tine
în menghina astmatică
a stelelor sprijinindu-se în atelele
buzelor debusolate de cuvinte,
Strângându-te la pieptu-mi alb de ceară,
zgribulit
în globulele-ti carnivore de sânge
unindu-ne palmele într-o plecăciune fugară,
Acolo în coltul meu de chihlimbar
punându-mi toată umbra
într-o aruncatură de zar
A razei luminoase a lunii izbindu-ti
traiectoria difuză pe fruntea de lampadar
Întâlnind în calea-i sfioasă
moartea-mi si închinăciunea întoarsă
formatându-ne întâlnirea primă
sub forma unui cântec al cimitirelor
simfonic si clasic,
si neîncăpător pe oase,si murdar...