o alta iarna
pe cerul tamplei

sincope-n rasarit
expira
taul chip obosit,
norii crochii de nostalgic
apropiindu-se

imi uita
seara calcaiului,
inviind
ceata de viscere,
o alta zodie in iarna,
fragmente in chip
de piatra,
pajuri negre invaluite-n taceri,
triunghiulindu-si viscole in aripi.

ingeri de chipuri
imi coboara in vene,
rand numindu-te. rand.