A fost odata,candva,
Pe cand eram un ochi de copil
Si un ghem mare de suflet,
Pe cad prindeam fluturi
Si pescuiam in rand
Cu fratele meu - el peste,eu broaste-
Intr-o minune de timp
Verde cu flori multicolore,
O casuta a bunicilor,
Cu doua paraiase ce-i strabateau
Fata casei si gradina,
Acolo,pe o coasta de deal,
La o aruncatura de bat
De curtea casei,era staulul
In care stateam ghemuita pe-o
Buturuga ,mereu verde,
Si hraneam mieii mici cu biberonul.
Stand intre mieii lor
Oile ma iubeau,si veneu toate,
Buluc, sa ma vada...
Atunci uitam de miei si biberon,
Iar drumul catre casa
Lung se mai facea!
Si ce radea bunicul
In fiecare dimineata
Cand ghemul rosu de fetita,
Cu pletele balaie,
Urca pe cararuie cantand,
Incet,asa,ca pentru ea,
Si pentru razbunarea catre oi:
"Oaie poata bogoloata,
Oaie poata bogoloata..."
"- Bunicule,de ce nu inteleg,
oile ca eu sunt pastolul
intle miei?"

Au trecut de-atunci ani multi,
Navala,si iata-ma-s acum,
Aceeasi ochi albastri-ntrebatori,
Un ghem de suflet rasfirat,
Dar tot pastorul intre miei,
Sunt mieii vostri,insa...