şi parcă-i timpul de înschis ferestre
când fără vânt stejarii se întind
departe-i toamna cu-oştile pedestre
de frunze-ncolonate tropotind

e vară încă soarele-i atroce
rânjeşte zeul marte transpirat
şi-i curg din gură balele feroce
că vara asta crudă l-a turbat

pământu-i sterp amiaza tot mai albă
pe nemâncate moartea în trei doze
pe malul calcaros săream la scaldă
îl sapă timpul calm ca un buldozer

de parcă vremea-n albia ei seacă
pe vise-ncinse proroceşte gândul
cum soarele cu-explozie-ntârziată
aşa de blând va-mbrăÈ›işa Pământul