Tu, fata, ti-oi mai fi aducand aminte
cum pasteam stele pe bolta si ne scaldam
aripile-n roua celei de-a sasea zile,
inmiresmand-o laolalta?! si cum sedeam
nuntiti de truda si spanzurati de luna
in ziua a saptea?!


Ti-oi mai fi aducand aminte cum marea
ne-amagea cu ciuda dar numai gemeni noi
eram trupul despuiat al nemuririi?


Si de nu-ti aduci aminte vei mai fi
fiind piatra care deprinsese zborul
cand pasarea propriei-mi fiinte s-a
odihnit o clipa peste tine?!