Rănit de plecări în apusuri senine
de înger purtat în deșert peste zări
în clarul de Luna cetind fără tine
aprinse chemări

am ars întristările, torțe în mine
am stins cu o lacrimă stelele-n zori
pe drumul etern purtând către tine
adâncii fiori

cu umerii rupți de-a himerei iubire
pe cioburi de vise pășind în adins
răpind din a timpului rece zidire
focul nestins

abisului pradă mă nasc pe pământ
cu ochii robiți de lumină mereu
când toate acestea în cumpănă sunt
cu sufletul meu