Am obosit
Să tot clădesc
Castele de nisip
Ce se risipesc
La prima adiere.
Si s-a tocit
Inima, tot lovindu-se
De aisberguri.
Nectarul
S-a prefacut in otrava;
Amarul
Este gustul meu de slava.

Am obosit
Sa ma tot mint.
De-aceea sparg cuvinte
De stanci colturoase.
Resturile ciuntite
Le arat, hidoase,
Lumii amagite.
Cioburile ramase-
-Sfaramaturi
Ascutite
Le-nfig in mine, printre
Daramaturi.