Undeva într-un pod inundat
de viespi, o cârtiță
trecută de prima tinerețe
fugea cu mine-n spate
tot mai adânc,
spre fundul mării din
centrul pământului,
până ne trezirăm pe
acoperișul soarelui
acoperit de livezi.
Aici, iși lepădă aripile
și o luarăm amândoi
spre cumpăna vânturilor
să ne mai răcorim...
mirarea.
Și vânătoarea reîncepe!