Imi ninge dorul pe poteci pustii
cu garduri gemene, uscate;
printre copaci plutesc stihii,
iar dorul meu e pe-nserate...

Un corb se-nvârte năucit
prin ceruri vinete, de ieri,
un lup se pierde hămesit
pe după dealuri și păreri...

Sunt năucit și hămesit,
plutesc, dar pașii-s tot mai grei,
în geam opaițu-i pe sfârșit
și nu găsesc poteca spre ai mei...

Parcă mai știu că timpul curge
spre ghiocei scăldați în soare,
parcă mai sper că știu ajunge
spre-al nostru suflet, rai sub soare...