E că nimic nu moare în mine mai mult ca ochiul acesta.
De apa jumătate copac peste talpa nămiezii când peștii dorm părul tău de nisip.
E că nimic nu moare în mine mai mult ca ochiul acesta.
De pot să te cast printre degete.Ochiul, lut trmurător,atât de al tău,te-a făcut de vânt pe umăr.
E că nimic nu moare în mine mai mult ca ochiul acesta.
De irișii s-au înverzit de miros de iarbă în Egipt fluierul piciorului adună pașii în jurul gleznei.
E că nimic nu moare în mine mai mult ca ochiul acesta.
De Tăcânda rupe iluzia în miez de nucă,în umbre de zâmbet ,în strigăte.
E că nimic nu moare în mine mai mult ca ochiul acesta.
De așteptam căderea amurgului într-o așa dimensiune cu dor de vrut să mint vederea la forma închipuirii.
E că nimic nu moare în mine mai mult ca ochiul acesta.
De timpul morții tale desparte luminile pentru a trece cu târziul în degetul mic.
E că nimic nu moare în mine mai mult ca ochiul acesta.
De pășită mă+ntorc cerșind carne, lacrima de piatră ascute ecoul de ochiul acesta.