nunta șoaptelor


surâzând în culori diferite mâinile se găsesc:
bărbat femeie și floare.

floarea împarte iubire
și cât de mult un sărut era al nostru
când eu vorbeam fără cuvinte
privirii tale-albastre cu apă bună de băut
ce pridea-mi șopti ceva
iar șoaptele noastre împăcându-se bine s-au căsătorit din dragoste!
desigur am fost și noi invitați la nuntă
tu erai domnișoară iar eu cavaler de onoare.

e mult de-atunci și-n ochii-aceia-albaștri
o salcie se piaptănă cu anii mei.