Se întoarce acasă astăzi,
e murdar și plin de praf pe gene,
dar știe că părinții
i-au pregătit un așternut brodat
din valuri de noapte și călduroase pene.

Își va pune obrazul murdar
pe cel al mamei sale, zbârcit,
și vor rămâne câteva clipe nerespirând,
obraz lângă obraz, tăcere monolit.

Apoi va înconjura casa părintească
până când va găsi calea de intrare în ea,
sărutând în genunchi pragul ușii
va întreba încet: viața mea?

Se va îndrepta cu pași mici
spre patul predestinat
să-i consfințească drumul acasă;
capul și-l va lăsa pe pernă să atârne
așa, într-o doară,
va închide ochii încet și senin
așteptând să înceapă să moară.