Plecat în lume, suflete pribeag,
Þi-e dor de tot ce ai lăsat în urmă;
Dar când te-ntorci la tine-acasă-n prag,
Nu ești decât o oaie rătăcită dintr-o turmă.

Ai vrea să-ntinzi o masă mare, de ospăț,
Să stea la ea și rudele și-amicii;
Și să se bucure cu toții împreună:
Prietenii și frații, părinții și bunicii…

E bucurie mare c-ai venit.
Prea mare chiar și, parcă te apasă,
Dorința tuturor de-a te fi găzduit
Și sentimentul că ești… musafir la tine-acasă.