Frigul tău îl simt în mine,
E lună plină și doar strigoi pe stradă.
E noapte, e neagră, vino dacă te ține,
Coruri răgușite de lupi, să asculți, ca într-o baladă...

Singur plutesc peste străzi înghețate,
Un strigăt înlaț la cer, de durere,
Doar ecoul lui îmi răspunde la fel de trist în noapte,
Și cu el îmi ia ultima fărâmă de putere...

O mână de țărână mă trage în mormântul singurătății,
Mă zbat fără vlagă,
Un pas fac pe tărâmul eternității...
Speranța în inimă se zbate, dar e atât de...vagă.